Sfaturi

Acum stiu cat de greu este sa ai un copil cu probleme pentru ca am avut un astfel de copil. Am invatat sa vad, sa aud, sa simt mult mai multe. Am fost nevoita sa caut informatii, sa ma zbat singura pentru copilul meu.
Din pacate, sunt multi parinti ce-au auzit doctorii spunandu-le : „Ce rost are? Oricum o sa moara!” ! Astfel, ca parinte, ne vedem nevoiti sa ne transformam in mici detectivi.
Voi incerca pe cat posibil sa redau cat mai multe din cunostintele acumulate in ultimii 3 ani sperand sa-i pot ajuta catusi de putin pe ceilalti parinti ce sunt in situatii asemanatoare. Voi scrie despre modul de a ingriji, de a supraveghea, de a ajuta un copil cu epilepsie.

Apneea la sugari

Apneea la sugari si Sindromul Mortii Subite a Sugarului
Sindromul mortii subite la sugar (SMSS) reprezinta moartea sugarului cu varsta sub 1 an, fara o cauza cunoscuta. De obicei, decesul copilului survine in timpul somnului. Cu toate ca este foarte rar, SMSS este una din cauzele cele mai comune de moarte a copiilor cu varsta intre 1 si 12 luni. Cele mai multe cazuri apar la copiii cu varsta intre 2 si 4 luni. Cauza SMSS este necunoscuta. Sunt considerati a fi factori de risc urmatoarele: greutatea scazuta la nastere, prematuritatea, multiparitatea (nasteri multiple ale mamei ), lipsa ingrijirii adecvate a mamei pe timpul sarcinii, mama mai tanara de 20 de ani, expunerea la fumul de tigari, baietii sunt mai predispusi decat fetele.
Cercetarile arata ca SMSS poate fi rezultatul inabilitatii creierului de a controla temperatura sau respiratia in timpul primelor luni de viata, riscul reducandu-se o data cu maturarea creierului.
SMSS nu are simptome premonitorii. Doar 5% din bebelusii care mor de SMSS au un istoric de evenimente amenintatoare de viata, dar relatia acestor evenimente cu SMSS nu a fost dovedita. In timpul acestor evenimente bebelusii au perioade de apnee (oprirea respiratiei mai mult de 20 de secunde), corpul se rigidizeaza, apoi devine flasc. In perioadele de apnee se poate observa schimbarea culorii pielii in jurul gurii bebelusului in nuante de alb pana la vinetiu, semn de scadere a saturatiei de oxigen in sange.

Cianozare in timpul apneei


Nu exista investigatii ce ar putea descoperi acest sindrom.
Sunt anumite masuri de prevenire a sindromului mortii subite a sugarului. Au aparut acum si pe piata romaneasca saltele de monitorizare a respiratiei ce se pun sub salteaua patutului.
De asemenea temperatura din camera nu trebuie sa depaseasca 27 grade Celsius, copilul nu trebuie sa fie gros imbracat pentru a se evita supraincalzirea acestuia. Aceasta supraincalzire poate induce o stare de agitatie, astfel somnul sa nu fie odihnitor, sau poate duce la o relaxare prea profunda a creierului ce se poate solda cu inhibarea stimulilor respiratorii (apnee). Paturica cu care este acoperit trebuie sa fie fixata in partea de jos a saltelei si sa nu depaseasca nivelul pieptului copilului, micsorand astfel sansele de asfixiere prin acoperirea involuntara a capului cu paturica. Nu lasati jucarii sau alte accesorii in patutul copilului in timpul somnului, aparatorile laterale pentru pat trebuiesc fixate.

nanny saltea bebe


Se spune ca riscul SMSS scade la copii ce dorm pe spate, dar in acelasi timp trebuie luat in considerare fenomenul de regurgitare. Trebuie schimbata pozitia capului bebelusului in timpul somnului cat mai des. Aceasta se poate realiza prin schimbarea asezarii saltei in fiecare saptamana. Bebelusii isi intorc, de obicei, capul de la perete spre camera. Daca patutul nu este langa un perete, pozitia capului copilului va trebui schimbata dupa ce acesta a adormit.
Cazurile de SMSS sunt destul de rare, nu orice bebelus ce face apnee in somn este predispus la SMSS. Nu exista tratament pentru apnee sau SMSS. Pentru Sindromul Mortii Subite a Sugarului nu vad cum s-ar putea urma un tratament pentru ca, asa cum spune si numele, acest sindrom apare o singura data si duce la decesul bebelusului.
Eu am realizat prima data ca Sasha face apnee dupa ce am fost „avertizata” de motanul meu. Acesta s-a ridicat brusc din culcusul lui, s-a asezat langa patutul lui bebe si a inceput sa miaune intr-un mod diferit, agitat. Este deja o certitudine faptul ca animalele au simturile mult mai dezvoltate decat oamenii si ele foarte rar se insala !
Sunt anumiti centrii nervosi ce pot fi stimulati pentru a regla respiratia. Prin masarea usoara a pieptului sau a coloanei vertebrale puteti „pacali” creierul sa respire. De asemenea puteti stabili un anumit ritm in caz de apnee sau polipnee (respiratii prea dese, mai mult de 30 de respiratii pe minut). Inainte de a avea traheostoma facuta, il tineam pe Sasha pe pieptul meu si respiram adanc mangaindu-l pe toata lungimea coloanei in acelasi ritm cu respiratia mea. De asemenea, in zona șalelor, tot la nivelul coloanei, este un alt centru nervos. Si la nivelul toracelui este un centru usor de stimulat. Cu palma intinsa il mangaiam usor punand podul palmei in partea de sus a pieptului si tragand palma pe toata distanta pana la abdomen astfel incat toata palma sa ruleze pe pieptul lui.
Alte exercitii de reglare a respiratiei:
- stand pe spate, cu mainile ridicate la 90 de grade, in prelungirea umerilor, se strang mainile la nivelul pieptului, apoi se intind iar
- stand pe spate, se ridica o mana pana deasupra capului, tinand-o intinsa, cealalta se intinde pe langa corp si se alterneaza miscarile
- „mersul pe bicicleta” la orizontala: stand pe spate se ridica genunchii pana in dreptul bazinului si apoi se intind picioarele
Toate aceste exercitii trebuie facute in acelasi ritm cu respiratia normala a unui copil.

Nota autorului: Toate informatiile si sfaturile oferite pe acest blog sunt dobandite de mine din experienta proprie si nu trebuie sa excluda parerile si indicatiile persoanelor de specialitate.

Decembrie… decembrie

prima pozaVineri, 5 Decembrie 2008… E ora 6 dimineata. Un zgomot asemanator cu ruperea unui sac ma trezeste. Ceva curge, simt asta dar nu vad nimic, nu stiu ce simt… Oau, nu se poate ! Mi s-a rupt apa ! Astazi e ziua cea mare ! Si acum? Ce urmeaza? Ce se va intampla? Deja? Gata? Acum?
Ma surprinde calmitatea mea. Am sunat-o pe doamna doctor, am ajuns la spital, mai am un pic… Pe la ora 10 mi s-a facut anestezia epidurala. Totul este in regula, doar trebuie sa mai astept un pic, inca un pic ! La ora 11:45 l-am nascut pe Sasha, un baietel de 3,250 kg si 52 cm.
In ziua urmatoare, de Mos Nicolae, stateam in salon cu Sasha in brate si inca nu-mi venea sa cred ca este al meu, ca sunt mamica, ca am un bebe ! Este un sentiment de nedescris! Eu am adus pe lume acest copil, eu sunt mama !
Duminica la pranz am fost externati. Sasha a fost foarte cuminte, linistit, somnoros. Mi s-a parut prea linistit, dar doctorii mi-au spus ca nu am de ce sa ma ingrijorez, asa sunt unii copii.
Trecuse aproape o saptamana si inca nu ma obisnuisem cu gandul ca sunt mama, ca Sasha este al meu, ca nu e doar temporar, e al meu pentru totdeauna !In acelasi timp simteam ca toata viata m-am pregatit pentru asta si nu-mi puteam aminti cum eram inainte de a naste.
Primul Craciun cu familia mea. In sfarsit, se adeverise visul din copilarie: eu, la casa mea, cu sotul si copilul meu si un motan. Era perfect ! Eram fericita ! Totul era exact asa cum trebuia sa fie ! In sfarsit !
Luni, 5 Decembrie 2011… Nu cred ca am dormit mai mult de o ora… M-am trezit plangand. As fi vrut sa plang de bucurie, Sasha a implinit 3 ani ! Si ma uitam la corpul inert de langa mine si incercam sa gasesc macar un motiv care sa-mi aduca bucurie in aceasta zi. S-au implinit 3 ani de cand se chinuie printre noi ! Imi venea sa urlu, sa fug, sa… De ziua baietelului meu nu puteam sa-i urez „La multi ani !”, nu puteam sa-i fac tort, sa-l vad cum incearca sa stinga lumanarile de pe el. De ziua lui nu am putut nici macar sa-l imbrac mai „de gala”, trebuia sa-i dau bluze largi ca sa-i pot baga manutele intepenite, trebuia sa-i tai pantalonii ca sa nu-l atinga la rani. De aproape jumatate de an eu nu i-am mai facut baie in cadita, il spalam „ca pisica”, pe bucatele, cu carpe inmuiate in apa, ca nu cumva sa se infecteze escarele de la cap, de la umeri, de pe coaste, de pe fundulet.
Imi venea sa plec dar nu aveam puterea sa ies din camera. Ma tot uitam la el si incercam sa-l vad pe Sasha, sa-l vad zambind in somn, sa faca chiar si o convulsie, sa-l vad miscandu-si ochii… Cat egoism din partea mea ! In acelasi timp eram inspaimantata de gandul ca ar putea sa-si revina din coma. Stiam ca ar fi fost cel mai rau lucru, dar nu mai suportam sa-l vad asa. Il vroiam inapoi pe „Sasha mea”, dar eram neputincioasa !
De mos Nicolae nu a putut sa vada daca are ceva in ghetute sau nu, in seara de Ajun nu a putut sa se bucure de brad, in dimineata Craciunului nu a fugit la pom sa vada ce i-a adus Mosul, ci…
In dimineata de Craciun, la varsta de 3 ani si 20 de zile, dupa 5 luni si 5 zile de coma profunda, Sasha a murit. In sfarsit… In sfarsit inima sa nu a mai rezistat. Dupa numeroase stopuri cardiace, stari de „grand mal” si multe altele, in sfarsit s-a linistit. Nu mai trebuia sa putrezeasca intr-un pat in timp ce-i batea inima ! Acum… nu mai e. Deloc ! Nu aici, nu asa. Si pot spune ca e cel mai bine pentru el. Nu mai sufera. De asta sunt sigura. Asta e tot ceea ce conteaza. Pe asta ma bazez…

Previous Older Entries

Categorii

 

iunie 2012
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930